Despre mosteniri

Tipuri de mostenire
Mostenirea poate fi acordata succesorilor in doua feluri, in functie de tipul de succesiune: legal sau testamentar.

Mostenirea testamentara
Asa cum ii spune si numele, mostenirea testamentara are loc atunci cand persoana care a decedat a lasat un testament in care - printre altele - imparte bunurile dupa propria vointa, catre unul sau mai multi dintre succesorii sai. Pentru a fi recunoscut, testamentul trebuie sa aiba una dintre formele prevazute de lege:

Testamentul olograf - este un document scris de mana, datat si semnat de testator (persoana care lasa testamentul). Aceasta varianta este, intr-adevar, legala, dar testamentul poate fi atacat cu usurinta in instanta de succesorii nemultumiti, care pot invoca falsitatea documentului sau chiar lipsa discernamantului persoanei care l-a completat.
Testamentul autentic sau notarial - este considerat cea mai sigura forma de testament, pentru ca testatorul il dicteaza in fata unui notar public, in prezenta a doi martori. Principalul avantaj al acestui tip de testament este faptul ca are valoare de act autentic si se pastreaza inclusiv in arhivele notariale.
In plus, notarul trebuie sa se asigure ca persoana care incheie testamentul este in deplinatatea facultatilor mintale si poate verifica daca testamentul contine dispozitii contrare legislatiei in vigoare, care ar aduce nulitatea documentului.

Mostenirea legala
Mostenirea sau succesiunea legala este procedura care se aplica atunci cand persoana care a decedat nu a lasat un testament sau acest document nu acopera toate bunurile pe care defunctul le detinea la momentul incetarii din viata. De asemenea, succesiunea se face pe cale legala si atunci cand testamentul nu este valabil din diferite motive sau nu a fost incheiat in una dintre formele legale, mentionate mai sus.

Cine sunt mostenitorii legali
Procedura legala de mostenire este reglementata de Legea nr. 287/2009 - Codul Civil , cu modificarile si completarile ulterioare.

Mostenitorii legali ai unei persoane sunt sotul persoanei decedate, copiii si urmasii acestora, parintii, bunicii, strabunicii (daca este cazul) si alte persoane, pana la gradul al patrulea de rudenie, inclusiv. Legea stabileste o ordine de preferinta, impartita in patru categorii sau clase, succesorii fiind chemati pentru a intra in posesia bunurilor in functie de clasa din care fac parte:

Clasa I (descendentii) - in aceasta categorie intra copiii persoanei defuncte, nepotii si stranepotii etc. Potrivit legii, in cazul copiilor, acestia sunt fie copiii naturali, fie cei infiati in conditiile legii.
Clasa a II-a (ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati) - in cazul in care persoana in cauza a incetat din viata fara urmasi, bunurile sale revin parintilor sai (ascendentii privilegiati) sau fratilor si surorilor sale (colateralii privilegiati) si descendentilor acestora.
Clasa a III-a (ascendentii ordinari) - in aceasta categorie intra bunicii si strabunicii persoanei defuncte, fie pe linie paterna, fie pe linie materna.
Clasa a IV-a (colateralii ordinari) - din aceasta categorie fac parte rudele pe linie colaterala pana la gradul al patrulea, adica unchii, matusile si verisorii primari ai persoanei decedate, altii decat cei deja incadrati in clasa a II-a de mostenitori legali.
In functie de tipul de succesiune, exista cateva exceptii de la situatiile prezentate mai sus. De exemplu, in cazul testamentului, testatorul poate elimina din succesiune una sau mai multe persoane care au drept legal de mostenire.

Aceasta dispozitie se numeste exheredare sau, mai simplu, dezmostenire. Cel care incheie testamentul poate exclude nominal unul sau mai multi prezumtivi mostenitori sau ii poate exclude indirect, prin acordarea bunurilor sale unor mostenitori, fara sa mentioneze expres faptul ca i-a dezmostenit pe altii.

In cazul mostenirii legale, persoanele considerate nedemne din punct de vedere legal sunt eliminate de la succesiune. Nedemnitatea succesorala intervine atunci cand persoana in cauza a fost declarata vinovata de o fapta grava la adresa celui sau celei pe care ar mosteni-o in mod obisnuit. In aceasta situatie sunt persoanele condamnate penal pentru savarsirea unor fapte de violenta la adresa celui care lasa mostenirea, inclusiv crima, la fel si falsificarea testamentului sau distrugerea lui, daca este cazul.

Acte necesare pentru succesiune
Procedura pentru eliberarea sesizarii privind deschiderea procedurii succesorale isi are inceputul la Biroul de Stare Civila din localitatea de domiciliu a persoanei defuncte, unde se depun urmatoarele acte:

cerere-tip;
certificatul de deces in original al defunctului pentru care se face succesiunea;
certificatul de atestare fiscala in original, eliberat pe numele defunctului de Directia de Taxe si Impozite Locale, prin care se atesta daca sunt sau nu datorii la bugetul local;
certificatul de atestare fiscala, in original, eliberat pe numele defunctului de Directia Locala a ANAF, prin care se atesta daca persoana care lasa mostenire are sau nu datorii la bugetul de stat;
Citeste si: Cazierul fiscal: cum obtii un certificat de cazier fiscal si in ce consta acesta

certificatul de nastere si de casatorie pentru sotia sau sotul supravietuitor;
certificatul de nastere si de casatorie (daca este cazul) pentru toti mostenitorii, impreuna cu actele de identitate ale acestora;
actele de proprietate pentru toate bunurile care intra in succesiune (titluri de proprietate, acte de vanzare/cumparare, procese verbale, contracte de imprumut, dar si certificate de actionar, extrase de cont etc.);
testamentul, daca este cazul.
Odata obtinuta sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale, mostenitorii se pot prezenta in fata unui notar public, impreuna cu doi martori care l-au cunoscut pe defunct, pentru dezbaterea succesiunii. In cazul in care mostenitorii nu cad de acord, succesiunea este efectuata in fata instantei judecatoresti in a carei raza teritoriala se afla ultimul domiciliu al persoanei decedate.